Acasă sociologie Normalitate – Familie – Viitor

Normalitate – Familie – Viitor

35
0
DISTRIBUIȚI

Articol scris de Doctor Psiholog Anamaria Balla, Universitatea Emanuel din Oradea

Modul în care definim familia și rolul ei în dezvoltarea copiilor va determina viitorul lor. În acest sens, care este rolul familiei?

În urmă cu 100 de ani, pe vremea bunicilor mei era normal faptul că familia era alcătuită din tata, mamă și copiii. Tot atât de normal era că mama, adică bunica, se implica direct în creșterea și îngrijirea copiilor. Relaționarea apropiată și constantă dintre membrii familiei a pus bazele unei vieți echilibrate, dinamice și curajoase în care fiecare membru a familiei putea apela la ajutorul celorlalți.

Ani mai târziu, datorită influenței mișcărilor feministe, a devenit normal faptul că femeia are dreptul să lucreze oriunde și oricând, chiar dacă aceasta duce la separarea mamei de copilul ei încă de la o vârstă fragedă. Astfel devine ”normal” creșterea copiilor de personalul calificat din creșele și grădinițele de stat. ”Absența” mamelor în special, și a părinților în general, duce la creșterea unei generații cu cheia la gât, generație care învață faptul că atunci când dorește să se ”descurce„ în societate va apela la ”alții” (bănci, ajutoare, consilieri) și nu la membrii familiei.

Studii în domeniul psihologiei dezvoltării copiilor arată că mediul cel mai favorabil pentru dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere socio-emoțional este familia protectivă și securizantă. Relațiile de atașament securizant dintre copil și mama și tatăl său este punctul de start în dezvoltarea armonioasă pe toate planurile. Bazele acestui tip de atașament se pun în primii trei ani de viață a copilului și se dezvoltă și se maturizează pe tot parcursul copilăriei și adoelscenței. În acest sens rolul principal al familiei este de-a dezvolta o relație de încredere cu copilul, fapt ce se realizează doar în interacțiunea constantă dintre toți membrii familiei.

Rolul părinților în dezvoltarea atașamentului securizant este îngrijirea, hrănirea, potecția și dragostea necondiționată! Îngrijirea implică atât aspectul fizic al copilului cât și a mediului fizic, acestea fiind baza sănătății fizice. Hrănirea se referă atât la alimentarea fizică a copiilor, cât și cea spirituală. Informațiile, adevărurile, atitudinile și convingerile sunt alimentate de cei cu care copiii vin în contact. Astfel mama și tatăl pot fi persoanele cele mai influente din viața unui copil. Căminul este locul în care se pot refugia când percep un pericol, iar părinții sunt cei care le pot proteja. În final mama și tatăl sunt cei care își pot iubii copiii necondiționat, indiferent de calitățile și lipsurile prezente.

Modul în care definim familia și rolul ei în dezvoltarea copiilor va determina viitorul lor.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here