Acasă carti recomandate Familia: o perspectivă creștină asupra căminului contemporan

Familia: o perspectivă creștină asupra căminului contemporan

62
0
DISTRIBUIȚI

„Primul stil parental este informarea care e caracterizată prin comunicarea unidirecțională – prinții le spun copiilor lor ce au de făcut. Acest stil parental este necesar atunci când copiii sunt mici și, în consecință, nu sunt capabili să întreprindă ceva singuri. În primii ani de viață, copiii au nevoie de îndrumări clare și de supravegherea atentă pe care le-o asigură informarea. (…) Al doilea stil parental, prescrierea, este cel mai recomandat în cazul copiilor care au un nivel de maturitate scăzut până la mediu. Pe măsură ce copiii înaintează spre perioadele de latență, ei pot fi doritori să-și asume responsabilitatea pentru anumite sarcini sau funcții, dar fără să știe întotdeauna cum să le îndeplinească. Prescrierea implică niveluri destul de ridicate atât în cazul controlului cât și în cel al suportului socio-emoțional. Prescrierea diferă de informare prin aceea că comunicarea poate fi bidirecțională. Copiii la această vârstă pun multe întrebări și sunt capabili să învețe prin dialog și prin discuții; eventual, ei pot fi încurajați să încerce să găsească propriile răspunsuri la întrebările lor. (…) Al treilea stil este modelarea (sau participarea)… Părinții participatori devin, ca să spunem așa, antrenori-jucători care se implică direct în activitățile organizate cu copiii lor. Instruirea încă mai are loc, dar comportamentul adecvat este modelat, pe lângă faptul că este prescris. Acest stil paternal este deosebit de important pentru copiii care au un nivel de maturitate mediu până la ridicat, nivelul tipic al unui preadolescent. (…) Părinții participatori își încurajează copiii să fie persoane de sine stătătoare, permițându-le să învețe din greșeli și oferindu-le sprijin și consolare când este necesar. Stilul delegării este pentru copiii extrem de maturi care sunt atât capabili cât și dornici să-și asume responsabilități și să efectueze singuri sarcinile de lucru. În delegarea responsabilității, nu este nevoie ca părinții să exercite un control ridicat sau să ofere suport socio-emoțional substanțial. Cu toate că un nivel ridicat de sprijin socio-emoțional permanent poate părea de dorit la prima vedere, o supraabundență a acestuia poate fi intepretată ca un semn al lipsei de încredere în copil.”

Familia: o perspectivă creștină asupra căminului contemporan,

de Jack O. Balswick și Judith K. Balswick,

publicată inițial în anul 1989, Baker Academic, Michigan, Casa Cărții, Oradea, 2009, p. 117-118.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here